Sari la conținut

Alexandru Poitevin-Scheletti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Poitevin-Skeletti
Date personale
Născut1879 Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat1959 (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiMaria Skeletti sora lui Gheorghe Scheletti
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
artist grafic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia Julian  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăimpresionism, Cenaclul Idealist[*], Tinerimea artistică, Societatea Arta, Asociația artiștilor independenți  Modificați la Wikidata

Alexandru Poitevin-Scheletti (n. 1879, Iași, România – d. 1959, București, România) a fost un pictor impresionist de origine greco-româno-franceză care a activat în România.

Din partea tatălui, Alexandru Poitevin-Skeletti se trage dintr-o familie de francezi. Numele amintește de zona Poitevin, o regiune central-vestică a Franței.[1]

Maria, mama pictorului Alexandru Poitevin-Skeletti, soră cu Gheorghe Scheletti, era fiica lui Petru Scheletti (1808 - 1878)[2], militar de carieră, colonel și aghiotant domnesc, și, din 1852, director al Departamentului Lucrărilor Publice din Principatul Moldovei, unul din reprezentanții influenți ai Mișcării separatiste din Moldova[3]

Studii și activitate creatoare

[modificare | modificare sursă]

A studiat pictura la Paris, la Academia Julian, iar în perioada 1905 - 1906 Poitevin-Skeletti a pictat țărmurile Mării Nordului de pe malurile din Dieppe și Le Tréport.[1]

În 1908, Skeletti a debutat la București, expunând la Tinerimea artistică[1] o serie de peisaje realizate în Franța, în special la Paris, Port-Neuf, pe Sena sau Cheile Luvrului.[4]

De România îl leagă și apartenența la Cenaclul Idealist, un cenaclu literar-artistic cu caracter simbolist, fondat în anul 1915 de Alexandru Severin și Ignat Bednarik, sub patronajul principesei Elisabeta și a principelui Carol.

În 1924 a debutat la Salonul Oficial.[4]

În anul 1938, cu prilejul sărbătorii „Luna Bucureștilor”, sub egida Primăriei Capitalei a fost editată lucrarea „Bucureștii Pitoresc” care cuprinde 20 de gravuri reprezentând locații reprezentative ale Bucureștilor.[5]

  • A. Poitevin-Scheletti: Bucureștii Pitoresc, mapă cu 20 de gravuri, dimensiuni 350 x 260 x 18 mm, Editura Institutul de Arte Grafice Eminescu, 1938

Ilustrație de carte

[modificare | modificare sursă]
  • Alexandru T. Stamatiad (traducător), Poemele în proză ale lui Baudelaire, 96 p., ilustrații de Gropeanu, Alexandru Poitevin-Scheletti și Jean Alexandru Steriadi, Editura Alcalay & Calafateanu, 1912
  • Maximilian Costin, Vioara, maeștrii și arta ei, cu 91 ilustrații prelucrate de pictorul Poitevin Scheletti, Editura Viața Românească, 1920
  • E. Benezit, Dictionnaire critique et documentaire des Peintres, Sculpteurs, Dessinateurs et Graveurs, Librairie Grund, Paris, 1976
  • Petre Oprea, Colecționarul mecena Alexandru Bogdan Pitești, Ed Maiko, București, 1999
  • Theodor Enescu, Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, București, 2003
  • Petre Oprea, Expozanți la saloanele oficiale de pictură, sculptură, grafică 1924-1944, București, 2004
  • Doina Păuleanu, Singularitate și reconstrucție imaginară, Ed. Arcade, București, 2010
  • Dan Tudor, Indexul independent Tudor-Art, Ed. Gallerya.ro, Râmnicu Vâlcea, 2012 și 2013]
  1. ^ a b c „Alexandru Poitevin-Scheletti, 1879 - 1959, București”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Mari familii militare
  3. ^ Mihai Cojocariu, Partida „separatistă” din Moldova[nefuncțională] (Curs special de istorie modernă a românilor) pe situl Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pagina accesată la 8 decembrie 2012.
  4. ^ a b Tradiționalism: Alexandru Poitevin-Skeletti[nefuncțională]
  5. ^ Târgul Internațional GAUDEAMUS - Carte de învățătură