Sari la conținut

refugiu

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză réfuge.

Pronunție

  • AFI: /re'fu.ʤju/


Substantiv


Declinarea substantivului
refugiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refugiu refugii
Articulat refugiul refugiile
Genitiv-Dativ refugiului refugiilor
Vocativ ' '
  1. loc unde se refugiază o persoană; azil.
  2. perioadă de timp petrecută ca refugiat.
  3. loc amenajat special pentru a ușura traversarea străzii de către pietoni sau urcarea în vehiculele de transport în comun.


Traduceri