Sari la conținut

drum

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
drum

Etimologie

Din greacă δρόμος (drómos), direct (confer siciliană drom, calabreză dromu) sau prin intermediul slav *drumŭ (confer bulgară друм, sârbă, croată drum, albaneză dhrom).

Filiera slavă era general admisă (Miklosich, Fremdw., 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Pușcariu, Dacor., VIII, 283) și pare posibilă, fără a fi necesară (confer Murnu 19; Diculescu, Elementele, 420; Pușcariu, Lr., 260; Rosetti, II, 67). Cuvântul slav este rar astăzi (Vasmer, Gr., 54).

Vocalismul din română s-ar putea explica prin forma ionică δροῦμος (droúmos) (Diculescu).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
drum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drum drumuri
Articulat drumul drumurile
Genitiv-Dativ drumului drumurilor
Vocativ drumule drumurilor
  1. cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat.
  2. parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva).
    Drumul Oltului.
    Drum maritim.
  3. călătorie.
  4. traiectorie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
  • A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana
  • A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
  • A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta
  • A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva)
  • A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adăpost, a pune pe cineva sub ocrotire
  • Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască
  • A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi
  • A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale
  • A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși
  • A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva
  • A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu
  • A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva
  • A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină)
  • A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.)
  • A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia
  • Drum bun! = urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie


Traduceri

Referințe