Sari la conținut

Izotopii iodului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iodul prezintă 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, 127I.[1][2]

Izotopul 129I este similar celui de clor, 36Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion si produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de 129I sunt raportate la cantitatea de 129I și cea totală de iod (care ar fi cea de 127I). La fel ca și 36Cl/Cl, 129I/I este întâlnit în proporții mici. 129I diferă de 36Cl prin timpul de înjumătățire, care este mai lung decât cel al clorului (15,7 milioane de ani față de 0,301 milioane de ani).[3][4] Este foarte biofilic,[5][6] apărând în multiple forme ionice (în mod obișnuit, I și ionul iodat IO3) ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca 129I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin încorporarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale, etc.

Excesul de 129Xe stabil din meteoriți a fost clasificat ca rezultat al dezintegrării izotopului primordial de iod-129,[7] produs de supernove, creând praful și gazele din care a fost format Sistemul Solar.[8] 129I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în Sistemul Solar timpuriu. Dezintegrarea sa este la baza datării radiometrice a izotopului I-Xe (Iod-xenon), care acoperă o perioadă de 85 milioane de ani din evoluția Sistemului Solar.[9][2]

Izotopii iodului sunt prezentați în tabelul de mai jos:[10]

Izotop Z (p) N (n) Masă izotopică (u.a.m) Tipul dezintegrării[11][n 1] Izotop descendent[n 2] Spin nuclear Abundență izotopică
(fracție molară)
Abundență naturală
(fracție molară)
Energie de dezintegrare
108I 53 55 107,94348(39)# 36(6) ms α (90%) 104Sb (1)#
β+ (9%) 108Te
p (1%) 107Te
109I 53 56 108,93815(11) 103(5) µs p (99,5%) 108Te (5/2+)
α (0,5%) 105Sb
110I 53 57 109,93524(33)# 650(20) ms β+ (83%) 110Te 1+#
α (17%) 106Sb
β+, p (11%) 109Sb
β+, α (1,09%) 106Sn
111I 53 58 110,93028(32)# 2,5(2) s β+ (99,91%) 111Te (5/2+)#
α (0,088%) 107Sb
112I 53 59 111,92797(23)# 3,42(11) s β+ (99,01%) 112Te
β+, p (0,88%) 111Sb
β+, α (0,104%) 108Sn
α (0,0012%) 108Sb
113I 53 60 112,92364(6) 6,6(2) s β+ (100%) 113Te 5/2+#
α (3,3×10−7%) 109Sb
β+, α 109Sn
114I 53 61 113,92185(32)# 2,1(2) s β+ 114Te 1+
β+, p (rar) 113Sb
114mI 265,9(5) keV 6,2(5) s β+ (91%) 114Te (7)
IT (9%) 114I
115I 53 62 114,91805(3) 1,3(2) min β+ 115Te (5/2+)#
116I 53 63 115,91681(10) 2,91(15) s β+ 116Te 1+
116mI 400(50)# keV 3,27(16) µs (7-)
117I 53 64 116,91365(3) 2,22(4) min β+ 117Te (5/2)+
118I 53 65 117,913074(21) 13,7(5) min β+ 118Te 2-
118mI 190,1(10) keV 8,5(5) min β+ 118Te (7-)
IT (rare) 118I
119I 53 66 118,91007(3) 19,1(4) min β+ 119Te 5/2+
120I 53 67 119,910048(19) 81,6(2) min β+ 120Te 2-
120m1I 72,61(9) keV 228(15) ns (1+,2+,3+)
120m2I 320(15) keV 53(4) min β+ 120Te (7-)
121I 53 68 120,907367(11) 2,12(1) h β+ 121Te 5/2+
121mI 2376,9(4) keV 9,0(15) µs
122I 53 69 121,907589(6) 3,63(6) min β+ 122Te 1+
123I[n 3] 53 70 122,905589(4) 13,2235(19) h CE 123Te 5/2+
124I[n 3] 53 71 123,9062099(25) 4,1760(3) zile β+ 124Te 2-
125I[n 3] 53 72 124,9046302(16) 59,400(10) zile CE 125Te 5/2+
126I 53 73 125,905624(4) 12,93(5) zile β+ (56,3%) 126Te 2-
β- (44,7%) 126Xe
127I[n 4] 53 74 126,904473(4) Stabil[n 5] 5/2+ 1,0000
128I 53 75 127,905809(4) 24,99(2) min β- (93,1%) 128Xe 1+
β+ (6,9%) 128Te
128m1I 137,850(4) keV 845(20) ns 4-
128m2I 167,367(5) keV 175(15) ns (6)-
129I[n 4] [n 6] 53 76 128,904988(3) 1,57(4)×107 ani β- 129Xe 7/2+ În urme[n 7]
130I 53 77 129,906674(3) 12,36(1) h β- 130Xe 5+
130m1I 39,9525(13) keV 8,84(6) min IT (84%) 130I 2+
β- (16%) 130Xe
130m2I 69,5865(7) keV 133(7) ns (6)-
130m3I 82,3960(19) keV 315(15) ns -
130m4I 85,1099(10) keV 254(4) ns (6)-
131I[n 4][n 3] 53 78 130,9061246(12) 8,02070(11) d β- 131Xe 7/2+
132I 53 79 131,907997(6) 2,295(13) h β- 132Xe 4+
132mI 104(12) keV 1,387(15) h IT (86%) 132I (8-)
β- (14%) 132Xe
133I 53 80 132,907797(5) 20,8(1) h β- 133Xe 7/2+
133m1I 1634,174(17) keV 9(2) s IT 133I (19/2-)
133m2I 1729,160(17) keV ~170 ns (15/2-)
134I 53 81 133,909744(9) 52,5(2) min β- 134Xe (4)+
134mI 316,49(22) keV 3,52(4) min IT (97,7%) 134I (8)-
β- (2,3%) 134Xe
135I[n 8] 53 82 134.910048(8) 6,57(2) h β- 135Xe 7/2+
136I 53 83 135,91465(5) 83,4(10) s β- 136Xe (1-)
136mI 650(120) keV 46,9(10) s β- 136Xe (6-)
137I 53 84 136,917871(30) 24,13(12) s β- (92,86%) 137Xe (7/2+)
β-, n (7,14%) 136Xe
138I 53 85 137,92235(9) 6,23(3) s β- (94,54%) 138Xe (2-)
β-, n (5,46%) 137Xe
139I 53 86 138,92610(3) 2,282(10) s β- (90%) 139Xe 7/2+#
β-, n (10%) 138Xe
140I 53 87 139,93100(21)# 860(40) ms β- (90,7%) 140Xe (3)(-#)
β-, n (9,3%) 139Xe
141I 53 88 140,93503(21)# 430(20) ms β- (78%) 141Xe 7/2+#
β-, n (22%) 140Xe
142I 53 89 141,94018(43)# ~200 ms β- (75%) 142Xe 2-#
β-, n (25%) 141Xe
143I 53 90 142,94456(43)# 100# ms [>300 ns] β- 143Xe 7/2+#
144I 53 91 143,94999(54)# 50# ms [>300 ns] β- 144Xe 1-#
  1. ^ iodine-127 (chemical isotope) - Britannica Online Encyclopedia
  2. ^ a b Iodine
  3. ^ http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL&_udi=B6V78-3YF3WVK-G&_user=10&_rdoc=1&_fmt=&_orig=search&_sort=d&_docanchor=&view=c&_searchStrId=982068145&_rerunOrigin=google&_acct=C000050221&_version=1&_urlVersion=0&_userid=10&md5=96cf3e49b3243ba1e064b88b25d259d7
  4. ^ „SAHRA - Isotopes & Hydrology”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Comprehensive Handbook Of Iodine: Nutritional, Biochemical, Pathological and Therapeutic Aspects, Edited by Victor R. Preedy, Gerard N. Burrow, Ronald Ross Watson, pagina 87
  6. ^ Nuclear instruments & methods in physics research, Volume 172, By ScienceDirect, pagina 119
  7. ^ Radiogenic isotope geology, Alan P. Dickin, pagina 430
  8. ^ Radiogenic isotope geology, Alan P. Dickin, pagina 317
  9. ^ Meteorites, a petrologic-chemical synthesis, Robert T. Dodd, pagina 176
  10. ^ It's Elemental - Isotopes of the Element Iodine
  11. ^ Nucleonica, nucleonica.com 
  1. ^ Abrevieri:
    CE: Captură de electron
    TI: Tranziție izomerică
  2. ^ Izotopii stabili sunt trecuți cu caractere boldate
  3. ^ a b c d Are utilizări medicale
  4. ^ a b c Este un produs de fisiune
  5. ^ Teoretic, capabil de fisiune spontană
  6. ^ Poate fi utilizat pentru datarea unor evenimente îndepărtate din istoria Sistemului Solar și ca trasor pentru apele subterane
  7. ^ Nucleu cosmic, de asemenea, a fost detectat în contaminări nucleare
  8. ^ Produs prin dezintegrarea izotopului 135Te în reactoare nucleare, dezintegrându-se la rândul lui în 135Xe, care, dacă construcția reactorului permite, poate otrăvi reacția din reactor prin fenomenul denumit groapă de iod
  • V. Vasilescu (coordonator) Biofizică medicală, EDP 1977 anexa 8, p 312-313