Sari la conținut

Emil Bobu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Bobu

Demnitarul Emil Bobu, 1974
Date personale
Născut22 februarie 1927(1927-02-22)
Vârfu Câmpului, România
Decedat (87 de ani)
București, România
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Bobu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Consilierul lui Nicolae Ceaușescu
În funcție
1972 – 1973
Ministru de Interne
În funcție
1973 – 1975
Viepreședinte al Consiliului de Stat
În funcție
1975 – 1979
Viceprim-ministru al Guvernului
În funcție
1980 – 1982
Secretar al CC al PCR
În funcție
1982 – 1989

PremiiA 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materȘcoala de elevi meseriași CFR,
Facultatea de Științe Juridice,
Academia Ștefan Gheorghiu
Profesiestrungar, politician comunist, procuror la Procuratura Generală a RPR cu grad de căpitan
Nicolae Ceaușescu în vizită de lucru la Suceava. În dreapta sa este prim-secretarul Emil Bobu (1970)

Emil Bobu (n. , Vârfu Câmpului, România – d. , București, România) a fost un demnitar comunist român.

Emil Bobu provine dintr-o familie modestă de țărani; după școala elementară, a fost strungar.[1] În noiembrie 1945 a devenit membru PCR.[2] A fost procuror, membru al CC al PMR, secretar al CC al PCR, președinte al Sfatului Popular Regional Suceava, ministru de interne. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”. Emil Bobu a fost deputat în Marea Adunare Națională în 1961.[3]

În anul 1972 a fost numit consilier al lui Nicolae Ceaușescu iar în perioada 1973-1975 a fost Ministru de Interne.[4]

După 1989 a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „participare la genocidul națiunii române” (conform Raportului Comisiei Tismăneanu). Pedeapsa i-a fost comutată în aprilie 1990 de Curtea Supremă de Justiție la 10 ani de detenție, în urma schimbării încadrării la „complicitate la omor deosebit de grav și complicitate la tentativă de omor deosebit de grav”. A efectuat șapte ani de detenție (conform AGERPRES) - trei ani de detenție conform cererii sale de eliberare condiționată acceptată de Tribunalul Militar la 18 iunie 1993 (Mediafax, Romania Liberă, Adevărul, Știrile ProTV[5], TVR, digi24, etc) după care a fost eliberat condiționat pentru motive medicale. După eliberarea din închisoare, a dus o viață retrasă, fără apariții publice.[6]

La 12 iulie 2014 a încetat din viață la Spitalul Universitar de Urgență București, în urma unui atac cerebral.[7]

A fost căsătorit cu Maria Bobu, fost ministru de justiție.

  • Ordinul „23 August” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
  1. ^ Nurnbergul românesc: “Am fost un dobitoc!”, 3 februarie 2010, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 15 iulie 2014
  2. ^ 2004 - Membrii CC, pag. 103
  3. ^ MălinBot, de, A MURIT EMIL BOBU. Mâna dreaptă a dictatorului Ceaușescu, fostul demnitar COMUNIST a încetat din viață după un ATAC CEREBRAL. Singurul INTERVIU VIDEO dat de Bobu: Nu înțeleg condițiile foarte concrete ale condamnării noastre | VIDEO (în Romanian), evz.ro 
  4. ^ Emil Bobu, fostul consilier al lui Nicolae Ceaușescu, a murit, 13 iulie 2014, (r. C. ), Cotidianul, accesat la 15 iulie 2014
  5. ^ STIRILE PRO TV. „Fostul inalt demnitar comunist Emil Bobu a murit”. 
  6. ^ Agenția Națională de Presă Agerpres: Emil Bobu, fostul demnitar din perioada comunistă, a decedat Arhivat în , la Wayback Machine., 13 iulie 2014
  7. ^ Dan Constantin: A murit Emil Bobu, înalt demnitar până în decembrie 1989, Jurnalul.ro, 12 iulie 2014
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]