Sari la conținut

Conjugare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O parte din paradigma verbului correr „a fugi”, din limba spaniolă.
Legendă:
corr-rădăcina verbului

     – persoana I

     – persoana a II-a

     – persoana a III-a

o persoană – singular
două persoane – plural
soarele la apusindicativ perfect simplu
soarele la zenit – indicativ prezent
luna – viitor simplu

În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice. În limba română, acestea sunt persoana, numărul, timpul, modul și diateza[1]. În unele limbi poate fi vorba de mai puține categorii, în altele – de mai multe. De exemplu, în limbile slave, categoriilor amintite li se adaugă și aspectul. Ansamblul formelor unui verb constituie paradigma sa[2]. Pe de altă parte sunt și limbi fără conjugare, de exemplu limba chineză[3].

În altă accepțiune, o conjugare este o clasă de verbe definită după anumite caracteristici. De exemplu, în gramatica tradițională a limbii române sunt stabilite patru conjugări, după terminația formei scurte a infinitivului[1]:

  • conjugarea I: terminația -a (exemplu a cânta);
  • conjugarea a II-a: -ea (a tăcea);
  • conjugarea a III-a: -e (a face);
  • conjugarea a IV-a: -i (a veni).

Exemplu de conjugare

[modificare | modificare sursă]

Verbul a fi la indicativ prezent, în mai multe limbi indo-europene[4]:

Familie de limbi Limbă Infinitiv prezent
Persoana
I. sg. II. sg. III. sg. I. pl. II. pl. III. pl.
Romanice Latină esse sum es est sumus estis sunt
Română a fi sunt ești este suntem sunteți sunt
Aromână[5] hiri / hire escu eshti easti him hits suntu
Meglenoromână[6] iri sam / sunt / escu / i̯es i̯eș / eștšă / i̯eștšă i̯asti / ăi̯ / ii̯ im sa / săn
Istroromână[7] fi i̭ó sâm tú sti / tú ști / tú-ș i̭é-i̭ „el este”, i̭å-i̭ „ea este” nói̭ smo / nói̭ sno vói̭ ste i̭élʼ âs / escu „ei sunt”, i̭åle-s / scu „ele sunt”
Italiană essere sono sei è siamo siete sono
Sardă essere so ses est semus sezis sunt
Franceză être suis es est sommes êtes sont
Catalană ser sóc ets és som sou són
Spaniolă ser soy eres es somos sois son
Galiciană ser son es é somos sodes son
Portugheză ser sou és é somos sois são
Occitană èsser soi ès / sès es sèm sèts son
Germanice Engleză be am are is are
Germană sein bin bist ist sind seid sind
Idiș
transliterare
זײַן
zein
בין
bin
ביסט
bist
איז
iz
זענען
zenen
זענט
zent
זענען
zenen
Olandeză zijn ben bent is zijn zijn zijn
Afrikaans wees is
Islandeză vera er ert er erum eruð eru
Feroeză vera eri ert er eru
Norvegiană (bokmål) være er
Daneză være er
Suedeză vara är
Celtice Irlandeză bheith bím bíonn bíonn bímid bíonn bíonn
Albaneză jam je është jemi jeni janë
Slave Cehă být jsem jsi je jsme jste jsou
Poloneză być jestem jesteś jest jesteśmy jesteście
Rusă
transliterare
быть
byt'
есть
yest'
Ucraineană
transliterare
бути
buty
є
ye
Sârbă / Croată (aspect imperfectiv, formă accentuată)[8] biti jesam jesi jeste (sârbă) / jest / je (croată) jesmo jeste jesu
Sârbă / Croată (imperfectiv, formă neaccentuată) biti sam si je smo ste su
Sârbă / Croată (aspect perfectiv) biti budem budeš bude budemo budete budu
Indo-iraniene Sanscrită
transliterare
अस्ति]]
asti
अस्मि
asmi
असि
asi
अस्ति
asti
स्मः
smah
स्थ
stha
सन्ति
santi
Hindi
transliterare
होना]]
honā
हूँ
hū̃
है
hai
है
hai
हैं
haĩ
हो
ho
हैं
haĩ
  1. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1980, p. 91.
  2. ^ Dubois 2002, p. 110.
  3. ^ Bussmann 1998, p. 179.
  4. ^ După Verb Conjugation On-line, Verbix, în afara informațiilor din surse indicate separat.
  5. ^ Cunia 2010, p. 436.
  6. ^ Capidan 1925, p. 172. Variantele sunt în diferite graiuri.
  7. ^ Kovačec 2010. Variantele sunt în diferite graiuri. Se folosește pronumele personal cu verbul, acesta fiind neaccentuat.
  8. ^ Klajn 2005, p. 147; Barić 1997, p. 271.

Surse bibliografice

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]